Sondajul Tankan arată diminuarea temerilor comerciale, dar creșterea presiunilor costurilor

Banca Japoniei (BoJ) este banca centrală japoneză, care stabilește politica monetară în țară. Mandatul său este de a emite bancnote și de a efectua controlul monetar și valutar pentru a asigura stabilitatea prețurilor, ceea ce înseamnă o țintă de inflație de aproximativ 2%.

Banca Japoniei a adoptat o politică monetară ultra-relaxată în 2013 pentru a stimula economia și a alimenta inflația într-un mediu cu inflație scăzută. Politica băncii se bazează pe relaxarea cantitativă și calitativă (QQE), sau tipărirea de bancnote pentru a cumpăra active precum obligațiuni guvernamentale sau corporative pentru a oferi lichiditate. În 2016, banca și-a intensificat strategia și a relaxat și mai mult politica, introducând mai întâi rate negative ale dobânzii și apoi controlând direct randamentul obligațiunilor guvernamentale pe 10 ani. În martie 2024, BoJ a crescut ratele dobânzilor, retrăgându-se efectiv de la poziția de politică monetară ultra-relaxată.

Stimulul masiv al băncii a determinat deprecierea yenului în raport cu principalele valute. Acest proces s-a exacerbat în 2022 și 2023 din cauza unei divergențe de politică în creștere între Banca Japoniei și alte bănci centrale principale, care au optat pentru creșterea bruscă a ratelor dobânzilor pentru a combate nivelurile de inflație ridicate de decenii. Politica BoJ a dus la o diferență tot mai mare față de alte valute, trăgând în jos valoarea yenului. Această tendință s-a inversat parțial în 2024, când BoJ a decis să abandoneze poziția de politică ultra-relaxată.

Un yen mai slab și creșterea prețurilor globale la energie au dus la o creștere a inflației japoneze, care a depășit ținta de 2% a BoJ. Perspectiva creșterii salariilor în țară – un element cheie care alimentează inflația – a contribuit, de asemenea, la această mișcare.